Presedintele meu!
Wednesday, 16. December 2009
O sa vorbesc iara despre americani, asa cum ii stiu eu din filme, caci n-am avut ocazia sa ii vizitez la ei acasa.
Asadar noi, romanii, am avut alegeri prezidentiale. Candidatii “lor” si candidatii “nostri”(”lor” si “nostri” sunt termeni folositi pentru a condimenta textul, neinsemnand musai vreo subtilitate ..desteapta) s-au porcait pe unde s-au prins: la televiziunile publice, la coada la oo, in fata prietenilor comuni, in fata…vantului, ce s-o mai lungesc, mai peste tot!
Noi, spectatorii-votanti, i-am porcait in egala masura pe ei si pe prietenii si cunoscutii care au indraznit sa nu ne impartaseasca parerea.
Acum, toate s-au terminat. Pentru unii exact cum si-au dorit, pentru altii exact pe dos, dar s-au terminat.
Avem un presedinte validat.
Si-acum revin la americani. Stiti ce-am apreciat mereu la ei?! Ca indiferent de obtiunea lor electorala, isi asuma presedintele ales. Omul ala, cu defecte si bube-n cap din campania electorala, odata ales devine presedinte. Presedintele lor! Americanii, asa de putina vreme cum sunt ei pe lume, comparativ cu noi, ceilalti, care ne batem cu caramida in piept cand e vorba de istorie, americanii astia au inteles ca a nu-ti respecta presedintele inseamna a nu-ti respecta tara si implicit nici pe tine insuti.
Asadar, romani-dumneavoastra, oare puteti sa nu le dati dreptate?!
