Cand Dumnezeu era mic
si manca merluciu cu orez
din borcan…
Cand Dumnezeu era mic…
Ei bine, cand El era mic
cineva trebuie
ca L-a tinut pe genunchi
si I-a spus povesti.
Cineva I-a spus:
“Asta-i bine, Fiule,
iar asta-i cah!”.
De aia, zic,
mi-ar fi placut sa fiu
pe-acolo
pe-atunci.
Poate L-as fi invatat
sa zambeasca.
Cand Dumnezeu era mic – 2
Fie ca era ecograful prost.
Fie ca ecografita era beata.
Cert e
ca li s-a spus
c-o sa fie fata.
Si i-au cautat
nume.
Si s-au certat,
au discutat
ore intregi
daca ma-ntelegi.
Dar
cand s-a nascut
si-au vazut
ca are coaie
n-au mai putut sa spuna decat:
“Dumnezeule!”
Si asa
i-a ramas numele.
Cand Dumnezeu era mic – 3
Cand Dumnezeu era mic,
avea si el
asa cum au
toti dumnezeii
o jucarie favorita.
Cand Dumnezeu era mic,
femeia in casa
a dat aiurea
cu matura prin Univers
si
i-a spart lu’ Ala Micu’
jucaria.
Asa ca Dumnezeu,
cand era mic
si ramasese
fara jucarie,
s-a apucat sa se joace
cu lut
si cu coaste.
Asa
am aparut noi,
cand Dumnezeu era mic.
Nu, pe bune acum,
ce v-asteptati de la un copil?
Cand Dumnezeu era mic – 4
Cand Dumnezeu era mic
nu putea
sa doarma
cu lumina stinsa.
Ai Lui
au hotarat,
atunci,
sa lase Soarele
aprins 24/7.
Asa a scapat Dumnezeu,
cand era mic,
de cosmarurile
in care
ii apaream noi,
atunci cand El
va fi fost
mare.
Cand Dumnezeu era mic – 5
Cand Dumnezeu era mic
avea o bona
dintr-un Univers mai mic,
de provincie.
O luasera,
evident,
pentru lapte.
Caci sani avea
nu mai putin
de sapte.
Cate unul
pentru fiecare
zi a saptamanii.
Caci Dumnezeu, cand era mic,
chiar sugea
in fiecare zi
de la alt san.
Si
cand termina,
o lua de la capat.
De fapt,
asa a aparut
conceptul de saptamana.
Cand Dumnezeu era mic – 6
Cand Dumenzeu era mic
la admiterea in
Scoala de Dumnezei no. 1,
cea mai buna
din Univers,
erau sapte
Dumnezei
pe un loc.
La examen se dadeau:
Facerea, Esirea,
1 si 2 Regi,
Plangerile lui Ieremia
si Habacuc
la scris.
Precum si Apocalipsa dupa Ioan,
la oral.
La oral, Dumenezu cel mic
s-a descurcat perfect
ca-i placuse faza aia
cu cei patru
Nazgûli.
La scris, insa,
au fost unele probleme
pe care istoria le trece
sub tacere.
Adevarul (calea si viata)
e ca
Dumnezeu, cand era mic,
nu-l gasise inca pe Moise,
ca sa aiba cui
sa-i dicteze
Cand Dumnezeu era mic – 7
Cand Dumnezeu era mic
a auzit
de la parinti
ca, daca vrei sa fii Dumnezeu adevarat,
trebie musai:
sa sadesti un pom,
sa faci un copil,
sa construiesti un Univers.
Cu pomul a rezolvat-o
rapid.
Iar pentru Univers
a facut un credit la banca.
Pe care, evident,
il platim noi,
copiii Lui.
Cand Dumnezeu era mic – 8
Cand Dumnezeu era mic
obisnuia
sa ma ia
de-o parte -
eram prieteni buni.
“Bai, Petrache,
imi zicea Dumnezeu cel mic, prietenul meu,
uite ce zic Eu…”
Da’ n-apuca
niciodata
sa termine
ce avea de spus:
ba-l lovea o minge,
ba il chemau ai lui la masa,
ba incepea Prison Break.
A doua zi
o luam de la capat.
Am rabdat
o vreme.
Pana cand,
exasperat,
mi-am luat
inima
in dinti
si i-am spus
verde in fata:
“Bai, ai dreptate!”.
Si, totusi,
ce pana mea vroia sa-mi zica? “
Da, stiu ca celor care n-ati vazut emisiunea in direct, pe GreenChannel, va pare rau. Nu este insa o chestiune care nu poate fi remediata. O puteti vedea in arhiva, foarte curand.
Doi moderatori: Patrick si Arhi, pentru tot atatia invitati: Arhi si Patrick.
Discutii pe diverse teme, de la guerilla digitala, pana la okidoki, cu escala prin suficient de multa politica.
Chat animat si pestrit, muzica numai atat cat sa ai timp sa iti “pudrezi nasul” si intrarea in direct a premiilor RoNewMedia, pe care HappyFish le-a luat: Premiul juriului pentru cel mai bun site video si Premiul de popularitate pentru cel mai bun site video.
Ne-am aplaudat singuri, am rosit cand ne-au aplaudat altii, ce mai, o emisiune reusita.(?!)
Martea viitoare, se stie: ora 8 seara, PatriArhi la GreenChannel…
Eu?! La butoane, ca de obicei…
In seara asta cine n-a auzit de Maddame, pur si simplu nu mai poate rata ocazia.
E frumoasa, e desteapta, e bloggerita si e in direct la GreenChannel, diseara la 8.
Asadar, in emisiunea “Patriarhi”, Patrick si Arhi o descos pe Maddame, incercand sa raspunda curiozitatilor voastre. N-aveti inca niciuna? Nu-i nimic, cheful vine ascultand.
Ne vedem diseara pe chat-ul GreenChannel.
Cine-s eu?! “Fata de la butoane”:))
Cel mai bun prieten al meu scria odata; ce conteaza cand?! Putea fi si ieri si anul trecut si maine…
Salut, prietene! Ce faci? Ai putin timp liber? Aaa, esti ocupat… Inteleg. Deci nu iesim la o vorba in parc, pe banca, cu berea in mana… Ei, iarta-ma! Stiu ca ai treaba si eu te retin cu maruntisurile mele. Stiu, nu mai trebuie sa-mi spui. Apropo, ai vazut ce soare misto e azi afara? Stiu, n-ai avut timp. E drept, tu ai mult de munca, ai responsabilitati. Iarta-ma, prietene, iarta-ma! Stiu, sunt aberant cu cicaleala asta. Asa e, unii muncesc din greu, iar altii o freaca. Ai dreptate. Ar trebui sa-mi iau si eu un job adevarat, bine platit, cu responsabilitati, cu termene-limita foarte stranse etc., etc. Iti promit ca, cu prima ocazie, o sa ma interesez. Ce sa caut? „Pachet salarial atragator”, „lucru intr-o echipa tanara si dinamica”, „mediu creativ”, „posibilitatea unei cariere stralucitoare”? Zi-mi, te rog, ce sa caut. Si cum sa ma prezint la interviu? La costum? Ala de la BAC merge? Nu? Atunci ceva de la Zara? Poate… Ce sa spun? Ca sunt deschis oricarui challenge, ca sunt o persoana competitiva, ca sunt creativ si ca ador lucrul in echipa? Cam asa, nu? Da” platesc bine, nu? Aha, salarii bune, de multinationala… Si programul cum e? Cum zice in ziar, „flexibil”? Aha, si ce inseamna flexibil? Cum adica: vii la ora fixa si iti arati flexibilitatea de a sta peste program? Macar te platesc pentru ore suplimentare? Nu te platesc? Pai de ce? Ca nu e in politica firmei? Si atunci de ce faci ore suplimentare? Asta e in politica firmei? Am inteles. Deci castigi bine. Ma rog, foarte bine. Ziceam doar ca un salariu confidential inseamna, mai nou, un salariu bun… Stiu ca ai masina de la serviciu, ai laptop, ai telefon. Dar mai stii cand ai vazut ultima data alta lumina decat cea de neon? Cam inainte de angajare, nu? Misto, ce sa zic!
Si-acum hai sa vorbim serios. Stii, prietene, ca ai niste drepturi? Stii, nu? Cica, in conformitate cu legislatia tarii unde traiesti (!?) si lucrezi, programul tau de lucru e de maximum 8 ore pe zi? Stiai ca orele suplimentare se platesc dublu? Stiai ca ai weekend-ul liber? Stiai? Aha, si daca stiai de ce accepti toate conditiile lor fara sa cracnesti? Doar pentru ca vrei sa avansezi? Pentru ca vrei sa fii un tanar (parul alb, dintii slabi, vlaga lipsa la doar 30 de ani) de succes? Doar pentru asta? Pentru ca vrei sa fii fruntas la oras? Beton! Dar pot sa-ti spun ceva? Stii ca esti un impostor, prietene? Stii ca ai tai nu te-au nascut sa fii un robotel? Stii ca, de fapt, pe nimeni nu intereseaza ca tu lucrezi pentru compania x, cu profituri de z miliarde?
Nu, prietene, habar n-ai. Da” habar n-ai! Altfel, nu-i lasai pe-aia pentru care lucrezi sa te sinucida lent, dar sigur. Sa-ti fie tarana usoara, prietene, si, daca tii mortis, sa-ti fie de la Decoflora, ca doar n-ai muncit de pomana pana la 32 de ani!
Al tau, PAH
