cDem
Tuesday, 15. December 2009
Iata mai jos o serie de poezii scrise Patrick Andre de Hillerin:
Cand Dumnezeu era mic – 1
Cand Dumnezeu era mic
si mergea de-a busilea prin Univers…
Cand Dumnezeu era mic
si manca merluciu cu orez
din borcan…
Cand Dumnezeu era mic…
Ei bine, cand El era mic
cineva trebuie
ca L-a tinut pe genunchi
si I-a spus povesti.
Cineva I-a spus:
“Asta-i bine, Fiule,
iar asta-i cah!”.
De aia, zic,
mi-ar fi placut sa fiu
pe-acolo
pe-atunci.
Poate L-as fi invatat
sa zambeasca.
Cand Dumnezeu era mic – 2
Fie ca era ecograful prost.
Fie ca ecografita era beata.
Cert e
ca li s-a spus
c-o sa fie fata.
Si i-au cautat
nume.
Si s-au certat,
au discutat
ore intregi
daca ma-ntelegi.
Dar
cand s-a nascut
si-au vazut
ca are coaie
n-au mai putut sa spuna decat:
“Dumnezeule!”
Si asa
i-a ramas numele.
Cand Dumnezeu era mic – 3
Cand Dumnezeu era mic,
avea si el
asa cum au
toti dumnezeii
o jucarie favorita.
Cand Dumnezeu era mic,
femeia in casa
a dat aiurea
cu matura prin Univers
si
i-a spart lu’ Ala Micu’
jucaria.
Asa ca Dumnezeu,
cand era mic
si ramasese
fara jucarie,
s-a apucat sa se joace
cu lut
si cu coaste.
Asa
am aparut noi,
cand Dumnezeu era mic.
Nu, pe bune acum,
ce v-asteptati de la un copil?
Cand Dumnezeu era mic – 4
Cand Dumnezeu era mic
nu putea
sa doarma
cu lumina stinsa.
Ai Lui
au hotarat,
atunci,
sa lase Soarele
aprins 24/7.
Asa a scapat Dumnezeu,
cand era mic,
de cosmarurile
in care
ii apaream noi,
atunci cand El
va fi fost
mare.
Cand Dumnezeu era mic – 5
Cand Dumnezeu era mic
avea o bona
dintr-un Univers mai mic,
de provincie.
O luasera,
evident,
pentru lapte.
Caci sani avea
nu mai putin
de sapte.
Cate unul
pentru fiecare
zi a saptamanii.
Caci Dumnezeu, cand era mic,
chiar sugea
in fiecare zi
de la alt san.
Si
cand termina,
o lua de la capat.
De fapt,
asa a aparut
conceptul de saptamana.
Cand Dumnezeu era mic – 6
Cand Dumenzeu era mic
la admiterea in
Scoala de Dumnezei no. 1,
cea mai buna
din Univers,
erau sapte
Dumnezei
pe un loc.
La examen se dadeau:
Facerea, Esirea,
1 si 2 Regi,
Plangerile lui Ieremia
si Habacuc
la scris.
Precum si Apocalipsa dupa Ioan,
la oral.
La oral, Dumenezu cel mic
s-a descurcat perfect
ca-i placuse faza aia
cu cei patru
Nazgûli.
La scris, insa,
au fost unele probleme
pe care istoria le trece
sub tacere.
Adevarul (calea si viata)
e ca
Dumnezeu, cand era mic,
nu-l gasise inca pe Moise,
ca sa aiba cui
sa-i dicteze
Cand Dumnezeu era mic – 7
Cand Dumnezeu era mic
a auzit
de la parinti
ca, daca vrei sa fii Dumnezeu adevarat,
trebie musai:
sa sadesti un pom,
sa faci un copil,
sa construiesti un Univers.
Cu pomul a rezolvat-o
rapid.
Iar pentru Univers
a facut un credit la banca.
Pe care, evident,
il platim noi,
copiii Lui.
Cand Dumnezeu era mic – 8
Cand Dumnezeu era mic
obisnuia
sa ma ia
de-o parte -
eram prieteni buni.
“Bai, Petrache,
imi zicea Dumnezeu cel mic, prietenul meu,
uite ce zic Eu…”
Da’ n-apuca
niciodata
sa termine
ce avea de spus:
ba-l lovea o minge,
ba il chemau ai lui la masa,
ba incepea Prison Break.
A doua zi
o luam de la capat.
Am rabdat
o vreme.
Pana cand,
exasperat,
mi-am luat
inima
in dinti
si i-am spus
verde in fata:
“Bai, ai dreptate!”.
Si, totusi,
ce pana mea vroia sa-mi zica? “
