Lolly-pop case
Monday, 8. February 2010
Remember this?!
Friday, 5. February 2010
Tocmai am postat melodia zilei (vezi postul anterior) si dupa exact o secunda, mi-am zis asa: “De ce Dumnezeu as alege intre doua melodii mediocre, cand nu-mi ajung zece vieti sa postez muzicile care imi plac de-adevaratelea?!”
Asadar, la cererea unicului meu liber-arbitru, domnelor si domnilor, ADEVARATA MELODIE A ZILEI:
Friday, 5. February 2010
In lupta dintre Chris Cornell si urmatoarea trupa slash piesa, a castigat cea din urma, C.C. fiind foarte ocupat cu muzica de dans de prin cluburi lately.
Pacat, baiete, pacat….you goin’ insane, really!
Thursday, 4. February 2010
Voila piesa zilei , la pachet c-o recomandare de film:
Walk the line , film cu Joaquin Phoenix si “blonda de la drept” – Reese Whiterspoon , avand ca subiect viata si ascensiunea (oh, suna pompos ; brava!) lui Johnny Cash.
Tuesday, 19. January 2010
L-am vazut. Aseara. Pe el, pe cel care a castigat j’de globuri de aur, care a facut incasari record de j’de miliarde, care are in stanga si-n dreapta cronici favorabile.
L-am vazut si asa s-ar fi sfarsit totul; nu mi-as fi amintit in vecii vecilor c-am facut-o, daca el, filmul, n-ar fi fost atat de ridicat in slavi.
Ca ne-critic de film ce ma aflu, iata ce-am vazut eu:
Filmul ni-l infatiseaza pe acel ce vom afla ca este insusi personajul principal, ologul-erou. O adunatura de cercetatoro-puscasi-marini sunt “deportati”pe Pandora, o planeta nou descoperita, pentru a o coloniza. Prin asta se intelege (pana la un moment-dat) integrarea pamantenilor printre Na’vi, locuitorii planetei. Pentru a evita reticenta bastinasilor (considerati inapoiati) fata de aspectul necunoscut al “colonizatorilor”, se folosesc un soi de holograme, in care fiecare ins-om are un omolog ins-Na’vi.
In fine, EL se adapteaza mediului, ba mai mult, devine cel mai cel, se indragosteste de o “albastru-violeta-bastina” si se opune colonizarii (cu tot ceea ce presupune ea-vedeti filmul), trecand de partea pandorienilor.
Cam asta e filmul.
Sintetizand si mai mult, ceva Orson Scott si-a lui serie cu Ender (nu la acelasi nivel, totusi), ceva romance de Hollywood, nitica bataie si iaca filmul de nota 6.
Vizionare placuta acu, daca tot l-ati “luat”!
Tuesday, 19. January 2010
Asa cum a vazut foarte de curand un fost politician roman, intre doua nu te ploua (una fiind consoarta, cealalta politichia), vantu/l nu te bate (poate doara Dumnezeu si poporu’), da’ nici zdravan la mansarda nu pari!
Prima, consoarta, descrisa amanuntit de poetul national in a sa a Va scrisoare:
Biblia ne povesteste de Samson, cum ca muierea,
“Cind dormea, taindu-i parul, i-a luat toata puterea
De l-au prins apoi dusmanii, l-au legat si i-au scos ochii,
Ca dovada de ce suflet sta in pieptii unei rochii…
Tinere, ce plin de visuri urmaresti vre o femeie,
Pe cind luna, scut de aur, straluceste prin alee
Si pateaza umbra verde cu misterioase dungi,
Nu uita ca doamna are minte scurta, haine lungi.”(…si-o mustacioara – pana corbului)
Cea de-a doua, duduie de moravuri usoare… da’ serios acuma; putin mov nu strica niciodata!
“Tovarasu’ Escu are puteri paranormale si nu joaca dupa reguli. Adica de unde stia el acu atata amar de vreme ca sunt PROSTANAC?? E ceva paranormal la mijloc; sunt atacat energetic! Flacara…blabla….”
Monday, 11. January 2010
Doamnelor si domnilor, in cadrul lectiei de criminalistica de astazi, vom vorbi despre cazul acuzativ.
Satui de intrebarea “care pe care? “, multi dintre politicienii neamului si-au zis ca daca ignora acuzativul, intrebarea dispare.
Da’ de la oamenii care iam vazut io la teveu ce sa t-easptemti?
Wikipedia ne spune:
“În lingvistic?, acuzativul este un caz ce exprim? complementele direct, indirect ?i circumstan?iale. Când substantivul are func?ia sintactic? de complement direct r?spunde la întreb?rile pe cine? ?i ce? ?i poate fi ?i complement indirect ?i r?spunde la întreb?rile pe cine?, pe ce?, cu ce? cu cine? de ce? de cine? de la cine? de la ce?. Complementul circumstan?ial poate fi de loc ?i r?spunde la întreb?rile unde? de unde? pân? unde? etc, de timp ?i r?spunde la întreb?rile când? de cand? pân? când? etc. sau de mod ?i r?spunde la întrebarea cum? complement circumstan?ial de cauz? care r?spunde la întrebarea (din ce cauz??), func?ia sintactic? de complement circumstan?ial de scop (cu ce scop?) ?i complementul circumstan?ial de agent (indicator al diatezei pasive) r?spunde la întrebare de c?tre cine? .
În limba român?, acuzativul este determinat dup? întreb?ri, ?inând cont c? substantivele nu se declin?.”
Monday, 11. January 2010
Da, stiu, cu totii sunteti familiarizati cu ingurgitatul pastilelor de felurite modele: ba un piramidon pentru guturai, ba un antinevralgic pentru migrena, ba un acid acetilsalicilic pentru ce-o fi, ca cica ar fi bun la toate.
Eh, iata pricina pentru care m-am gandit la pastiluta de gramatica.
Ideea mi-a venit citind un post pe blogul unei prietene, asa ca prima pastila e oarecum furata:
Doamnelor si domnilor, “Insasi gramatica“!
Wednesday, 6. January 2010
Stam acas’, asa cum sta omu’ miercuri seara si ascultam Floyd…Pink Floyd:
Thursday, 17. December 2009
Doamnelor si domnilor, in sfarsit, dupa ceva vreme, am onoarea sa vi-l prezint pe Marti, motanul gasit, care actualmente este membru al familiei, frate cu gemenii Tom si Pluto.
Dupa cum se observa, domnul in imagine este imaculat, neavand nicio legatura cu culoarea pe care o avea la adoptie, respectiv gri-sobolan.
Bateti tobele…Doaaaaaaaaaaamnelor si doooooooooomnilor: MARTI!!!!
Thursday, 17. December 2009
Legenda spune ca odata, demult, un pirat rau, asa cum sunt toti piratii era pe mare, acolo unde ii sade bine piratului. Ca din senin, s-a starnit o furtuna crancena, care “promitea” sa stearga de pe fata pamantului corabia nelegiuitului.
In acel moment de disperare, piratul nostru a ingenunghiat pe puntea corabiei care se scufunda si s-a rugat la Dumnezeu sa-l salveze, promitand ca se va schimba.
Cum s-a rugat?! Asa:
“I once was lost
But now I’m found
Was blind
But now I see…”
Nu am idee daca aceasta este doar o legenda sau adevarul-adevarat. Cert este ca de fiecare data cand am ocazia ascult:
Wednesday, 16. December 2009
UDMR vrea si va fi la guvernare. Cata diferenta fata de ultimii ani!
PSD vrea premier independent. Cam ca Oprescu sau EBA, domnilor?
Daca ai fost primar poti ajunge premier (Boc) sau presedinte (Base). Daca n-ai fost nimic, nimic ramai!
Impachetati-l pe Geoana intr-o cutie si puneti-l in pod. Macar 5 ani nu ne mai deranjeaza…si mai mult, daca nu-l mai lasa “tutorii”la joaca.
Ce spune eticheta ca se face cand esti “prima prostanaca a tarii”?
Lasa, Mirciulica, cei din urma vor fi cei dintai..dar nu pe lumea asta!
L-am vazut pe Geoana cu niste cearcane imense, care arata ca niste pungi desumflate. Vezi daca ti-ai dat aere, Mircea?!
Ii sugerez domnului Geoana ca pentru alegerile de peste 5 ani sa-si schimbe numele in Geoanescu. Se vede clar ca se fraudeaza alegeri si-s alesi numai eshti!
Domnu’ Geoana, da’ ambasador in Rusia ati incercat? Ca si aia e meserie!
Wednesday, 16. December 2009
O sa vorbesc iara despre americani, asa cum ii stiu eu din filme, caci n-am avut ocazia sa ii vizitez la ei acasa.
Asadar noi, romanii, am avut alegeri prezidentiale. Candidatii “lor” si candidatii “nostri”(”lor” si “nostri” sunt termeni folositi pentru a condimenta textul, neinsemnand musai vreo subtilitate ..desteapta) s-au porcait pe unde s-au prins: la televiziunile publice, la coada la oo, in fata prietenilor comuni, in fata…vantului, ce s-o mai lungesc, mai peste tot!
Noi, spectatorii-votanti, i-am porcait in egala masura pe ei si pe prietenii si cunoscutii care au indraznit sa nu ne impartaseasca parerea.
Acum, toate s-au terminat. Pentru unii exact cum si-au dorit, pentru altii exact pe dos, dar s-au terminat.
Avem un presedinte validat.
Si-acum revin la americani. Stiti ce-am apreciat mereu la ei?! Ca indiferent de obtiunea lor electorala, isi asuma presedintele ales. Omul ala, cu defecte si bube-n cap din campania electorala, odata ales devine presedinte. Presedintele lor! Americanii, asa de putina vreme cum sunt ei pe lume, comparativ cu noi, ceilalti, care ne batem cu caramida in piept cand e vorba de istorie, americanii astia au inteles ca a nu-ti respecta presedintele inseamna a nu-ti respecta tara si implicit nici pe tine insuti.
Asadar, romani-dumneavoastra, oare puteti sa nu le dati dreptate?!